Draga Mos Craciun, te rog sa imi aduci…un vis!

Draga Mos Craciun,
Pana nu demult ma si gandeam la lista interminabila cu dorinte, cu ceea ce as vrea sa gasesc sub pomul frumos impodobit.Mereu mi-am dorit cadouri multe, uriase …de sa eclipseze si instalatia si pomul in intregime!!!
Stiu, mereu am considerat ca acele cadouri, ma pot face fericita.
Dar stii mosule de ce imi doream asta? Pentru ca ii aveam pe toti ai mei in jur, pentru ca familia era intreaga si sanatoasa, pt ca fiecare Craciun il petreceam la bunica. Nu mai am 6 ani, acum are fiul meu 6 ani, deci am mai crescut… dar mereu am avut dorinte copilaresti.
Anul acesta, e primul an fara bunica si m-am apucat sa iti scriu, ca sa ai timp sa imi aduci tot ce cer. doar ca acum nu mai stiu ce vreau! Cred ca nu mai vreau nimic, nimic din ce as putea avea! Acum vreau ceva mai mult si totusi gratis! Vreau mosule sa mi-o aduci pe bunica. Stiu ca in realitate nu mai poti, stiu ca nu o mai pot auzi decat in scurtele filmulete cu ea, stiu ca nu imi mai poate raspunde la intrebari si ca nu mai poate sa imi faca un cozonac dulce ca zambetul ei! Mosule, anul acesta te rog sa imi aduci…un vis !
Cu ce sa fie visul?
Cu bunica! Pentru ca desi se fac 5 luni in decembrie, inca nu am reusit sa o visez. Cand inca era in viata, imi aparea si in vis. Acum mi-a fost luata cu totul, dar nimeni nu o poate lua din gand!
Te rog mosule, sa o readuci macar putin…promit sa nu mai cer nimic,pentru mine! Sa nu il uiti mosule si pe Ianis, dar el o sa iti faca o scrisoare speciala!
Am crescut acum, am invatat ca nimic material nu poate aduce fericirea, ca nimic nu poate inlocui pe cineva drag!
Te pup mosule si promit sa fiu cuminte.

Anunțuri

Modul dureros de a invata despre diabet! Invata sa faci din zahar un simplu condiment!

Nu vreau sa sperii pe nimeni dar nici nu o sa mint! Se spune ca diabetul este o boala incurabila si ca se poate trai cu ea.
Adevarat, dar partial! Intradevar este o boala incurabila, se poate tine sub control…dar uneori afli tarziu ca suferi de ea. In combinatie cu alte boli, este fatala!

Complete-Life-680x150px-600x132
In sufletul meu e un mare gol, ce nu mai poate fi umplut de nimeni. In luna august, a acestui an, intr-o zi blestemata de 13 august, ma parasteste bunica mea draga, ingerul meu si mangaierea inimii mele. Unii o sa spuna ca era batrana si era de asteptat. Asa este! Ma asteptam sa o pierd intr-o zi, dar nu atunci, mai ales ca avea doar mici probleme cu inima. Sa va mai spun un mic secret…Oricat de tarziu s-ar intampla, pentru cei dragi, e prea devreme! Asa a fost si in cazul meu.
Eram la ea acasa, asa cum stau an de an, in fiecare vara. O vedeam cum mangaie florile, cum ingrijeste putinele pasari pe care le avea si cum daruia iubire in jurul ei. Ma pregateam de ziua fiului meu, pe 28 iulie. Era frumos, era curatenie peste tot, Trebuia sa fie o zi perfecta….dar nu a fost asa. Intr-o noapte i se facuse rau, a doua zi si mai rau, am chemat salvarea si au luat-o la spital.Acolo i-au dat ceva perfuzabil si au spus ca nu e nevoie de internare. Am plecat acasa! Am sperat ca o sa fie bine! A doua zi ii era din nou rau, parca mai rau! Il cheama pe fiul meu si ii spune ,, Puiutule, imi pare rau ca nu pot sa fiu anul acesta cu tine , la ziua ta!,, Fiul meu de doar 6 ani, 6 anisori ce trebuiau impliniti…i-a raspuns atat de frumos ,,Mamaie, mergi si te fa bine, ca eu zile o sa mai am,dar mamaie, doar una!,, A plecat bunica stiind ca este iubita, a plecat sa se faca bine. A fost internata in spitalul din comuna. Sambata seara am sunat si era bine. Duminica am avut musafiri iar dupa ce au plecat acestia, am fugit imediat catre spital. Acolo am aflat ca bunica intrase in coma diabetica!!! A picat ca un fulger, cu zeci de intrebari!!! De unde diabet? De cand avea diabet? De ce nimeni nu si-a dat seama? De ce trebuia sa ajunga asa, ca sa aflam??
Cu salvarea a fost transferata la spital in dimineata zilei de luni, chiar pe 28, de ziua puiului ei micut, care isi sarbatorise ziua putin mai devreme.
La spital s-au chinuit sa ii scada glicemia pentru ca depasise pragul de 400. Erau axati numai pe acest aspect. Au trecut zile, de vesti bune, apoi rele si tot asa. Ni se spunea ca o sa fie bine, ca poate nu ramane dependenta de insulina.Nu mai conta, o vroiam acasa, sanatoasa, cu sau fara insulina.
Mi s-a spus ca o sa ramana pe regim special pentru diabetici. Am cautat tot internetul diverse gemuri pt diabetici, meniuri complete, dulciuri si ciocolata. Iubea ciocolata, o o adora, deci nu puteam sa ii refuz acest rasfat.
Intr-o zi de 12, intr-o marti…o aducem acasa. Acasa era foarte slabita, fusese adusa cu salvarea pe o targa.Inima ii crease si mai mari probleme. Nu a fost usor pentru intregul organism sa se refaca, mai ales ca avea deja o varsta.
AM SPERAT! Am sperat in bine. In acea noapte am dormit in camera cu ea.E mult sa spun ca am dormit, am vegheat la capataiul ei, pentru ca era mai slabita. A doua zi, dupa ce am reusit sa o scoatem afara, sa-si vada florile pe care le mangaia si care parca doreau sa ii multumeasca prin frumusetea lor, s-a lasat usor pe spate si cu ultimele puteri a spus ca vrea in casa. In casa, pe patul ei frumos…a plecat la ingeri, in liniste, lasand durere in urma. Pe ultimul drum a fost condusa de Sf Maria, de ziua mea de nume! In fiecare an imi aducea flori din gradina, le punea intr-un vas si spunea ,, Te iubeste bunica mult, sa traiesti ani multi Marie!,, Oare cat de multi o sa fie, daca o sa fac si eu diabet? Se spune ca daca ai in familie, risti sa dezvolti aceasta boala, mult mai repede si mai usor.
Am ramas mereu cu intrebarile acestea!!! De ce se spune ca poti trai cu aceasta boala si ea nu a putut? Daca nu era diabetul, mai ajungea in spital? Oare daca boala aceasta nu ar fi existat, ar fi ajuns la majoratul stranepotului ei?
De atunci, ma lupt cu alimentatia! Am inlocuit zaharul cu stevia, amestec faina alba cu tarate sau cumpar integrala. Consum alimente ce scad glicemia sau o tin la limita normalului. La fiecare 3 luni cand donez sange, aflu si cum stau la acest capitol.
Pe 14 noiembrie, este ziua diabetului… Urata zi, ce nu trebuie uitata! Asa cum nu trebuie uitata boala ce macina suflete si oameni. In mare parte, macina copilaria unor prunci de cativa anisori.

Daca doriti sa preveniti sau sa aflati mai multe, accesati cu incredere http://www.complete-life.ro/

O sa fiu sincera si o sa va spun ca sunt la un regim, pentru ca am si multe kg depuse de dupa sarcina. Acum am gasit motivatia sa slabesc! Nu vreau ca diabetul sa mai fure pe nimeni drag mie!
Nu vreau ca cei dragi mie sa afle de diabet, asa cum am aflat eu!

Micul meu dejun, este unul consistent si hranitor. De cele mai multe ori, de dimineata consum niste cereale integrale cu lapte de migdale.Cand spun cereale integrale, ma refer strict la acele bobite strivite, fara adaosuri de zahar sau cacao. De curand am aflat si cum se face in casa laptele de migdale si usor usor ma perfectionez. Mananc apoi un fruct si ceva dulce 🙂 O bucatica de ciocolata amaruie! Nu e foarte dulce dar e chiar buna.
Am invatat sa fac din zahar, un condiment. Sa il folosesc rar sau deloc, asa cum fac cu piperul sau cu sarea.
Mai am din borcanele de dulceata facute de bunica, le tin la loc de cinste si ma mai ating de ele cateodata. O fac mai rar, doar atunci cand trebuie sa merg la sala sau cand revin.
O reteta de mic dejun rapid si cald, ca vine iarna, este… 250 ml lapte slab, 2 linguri tararte de ovaz si indulcitor, daca e nevoie. Se pun impreuna si se fierb pana devine ca o budinca. E delicioasa.
Diminetile trebuie sa le incepem fiind in forma maxima. Un mar e mai energizant decat o cana de cafea! Parol!
Sper ca de acum, diabetul sa nu mai fie o surpriza pentru nimeni! Bolile, indiferent de cum sunt ele, nu fac casa buna cu fericirea! Asadar zambiti, iubiti si traiti fiecare zi cat mai sanatos,poate voi o sa participati la majoratul stranepotilor >;)

Gatesc, bucataresc si la final…ma rasfat!

Nu cred ca sunt singura care face asta.Inainte de toate, familia. Daca familia imi este sanatoasa, fericita si unita, mie nu imi ramane decat sa ii rasfat. Nu cumva rasfatul cel mai la indemana, este gatitul? Sa le gatesc ce le place…asta e misiunea mea de zi cu zi. Gatesc prajiturele, paste, peste , salate multe si ce idei trasnite mai au ei,

Sotul meu, mai are un moft, mai vrea el alintat dimineata cu o cafea buna. Nimic nu se compara cu o cafea proaspat rasnitata, cand toata casa se umple de parfumul ei. Avea si mama o rasnita veche  care a facut treaba buna, ani la rand. Acum am luat una in ton cu restul electrocasnicelor.

Am ales o rasnita Zass de la Elanko. Simpla, buna si ieftina. Ador produsele frumoase, ce se incadreaza in orice tip de bucatarie, cu design…as spune chiar, elegant.
500x500___ZCG02
Dupa ce termin cu cafeaua, repejor ceva dulce, alaturi de cafea. Nu o sa fac nimic instant in fiecare dimineata dar uneori, simt nevoia sa umplu bucataria de miresme. Miros frumos de vanilie sau lamaie, ciocolata, scortisoara. Toate acestea le obtin cu niste briose facute la noul meu aparat de facut briose Taurus Cupcake&Co. Cu aceasta minunatie, am o mini cofetarie in propria bucatarie.
cupcake_01
Peste zi ma asteapta meniuri mai grele, unele cu ore de asteptare sau creme greu de incorporat. Nu e greu dar e obositor. Ca sa ma relaxez, am nevoie de putin timp doar pentru mine. De cele mai multe ori caut noi retete, noi secrete si cum e mai comod,daca nu pe canapea? In acest caz apelez la tableta Smailo Express .
SmaExpress70
Ma asez confortabil, poate mai servesc o cafea, o briosa si dau drumul la rasfatul total.
Nimic nu se compara cu clipele petrecute in liniste, pe retelele de socializare unde mi-am facut cateva prietene minunate, unde pot gasi retete, secrete pentru bucatarie sau intreaga casa.
Cand momentul meu e pe sfarsite, dreptul la tableta ii revine piticului pentru un joc, sotului pentru stiri si…stau si ma gandesc, oare nu e mai bine sa aiba fiecare tableta lui? 🙂